ANTICOROSÍV, -Ă, anticorosivi, -e, adj., s. n. (Substanță) care împiedică coroziunea. – Anti- + corosiv. Vezi definitia »

OLFACTÍV, -Ă adj. referitor la miros, la perceperea mirosurilor. (< fr. olfactif) Vezi definitia »

EVOCATÍV, -Ă adj. Evocator. [< lat. evocativus]. Vezi definitia »

EXTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra lumii din afara corpului. [< fr. extéroceptif]. Vezi definitia »

COLECTÍV, -Ă I. adj. 1. rezultat din munca, din activitatea mai multor persoane; referitor la ideea de colectivitate. ♦ substantiv ~ = substantiv care, la singular, denumește o multitudine de obiecte identice, considerate ca un întreg; sufix ~ – sufix cu ajutorul căruia se formează substantive colective; numeral ~ = numeral care exprimă ideea de grupare a obiectelor în timp și spațiu. 2. care aparține tuturor; comun, obștesc, social. II. s. n. grup de oameni care lucrează în același loc de producție, cu interese și concepții comune, purtând fiecare răspunderea muncii depuse, sub o conducere unică. (< fr. collectif, lat. collectivus) Vezi definitia »