LÉTCON, letcoane, s. n. Unealtă în formă de ciocan pentru încălzirea pieselor metalice în vederea lipirii lor cu cositor, cu plumb etc.; ciocan de lipit. – Din germ. Lötkolben. Vezi definitia »

ORFEÓN s.n. (Liv.) Societate corală; școală de canto. [Pron. -fe-on. / < fr. orphéon]. Vezi definitia »

GNOMÓN s. n. vergea verticală plasată pe o placă orizontală, în antichitate, pentru determinarea meridianului locului și pentru stabilirea orei. (< fr., lat. gnomon) Vezi definitia »

ALFATRÓN s. n. vacuumetru bazat pe efectul ionizant al radiației alfa. (< fr. alphatrone) Vezi definitia »

PROTÓN, protoni, s. m. Particulă elementară stabilă cu sarcină electrică pozitivă, care constituie nucleul atomului de hidrogen. – Din fr. proton. Vezi definitia »