BANDULIÉRĂ, banduliere, s. f. Fâșie de piele, stofă etc. trecută de-a curmezișul pieptului, de la umăr la coapsa opusă, spre a susține sabia, pușca etc. ◊ Loc. adv. În bandulieră = purtat de-a curmezișul spatelui sau pieptului. [Pr.: -li-e-] – Din fr. bandoulière. Vezi definitia »

GROTĂ s. f. PeșterĂ�; cavernĂ� (1). -Din fr. Grotte Vezi definitia »

cóțcă s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem. Vezi definitia »

FONTÚRĂ s. f. bară de oțel care susține și conduce acele la mașinile de tricotat. (< fr. fonture) Vezi definitia »

cuprinzătúră s.f. (înv.) cuprindere. Vezi definitia »