Definita cuvantului țârlâitor
ȚÂRLÂITÓR, -OÁRE, țârlâitori, -oare, adj. Care țârlâie. ♦ (Substantivat, f.) Instrument muzical stricat, dezacordat. [Pr.: -lâ-i-] – Țârlâi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țârlâitor
podeciór, podecioáre, s.n. (reg.) spetează suprapusă roților plugului, pe care se sprijină capătul grindeiului; pod, așternut, broască, căpătâi, căluș, scaun, spetează. Vezi definitia »
MICROPROIECTÓR s.n. Aparat folosit pentru microproiecții. [Pron. -pro-iec-. / cf. fr. microprojecteur]. Vezi definitia »
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor. Vezi definitia »
țâhór s.m. sg. (reg.) zer de la urdă. Vezi definitia »
MESTECĂTÓR, mestecătoare, s. n. Făcăleț. – Mesteca2 + suf. -ător. Vezi definitia »