Definita cuvantului țimir
ȚIMÍR, țimire, s. n. 1. (Înv. și reg.) Emblemă care servește drept semn distinctiv al unei familii nobile, al unui oraș, al unei corporații sau membrilor ei, unei țări etc. 2. Denumire dată în evul mediu, în țările române, călăuzei și însoțitorului oficial al unui străin, mai cu seamă de la hotare până la curtea domnească. [Var.: țimáră s. f.] – Din magh. cimer.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țimir
-GIR Element secund de compunere savantă cu semnificația „cerc”, „rotativ”. [< fr. -gyre]. Vezi definitia »
panaír (-re), s. n. – (Dobr.) Tîrg, iarmaroc. Tc. panair (Scriban), din ngr. πανηγύρι. Vezi definitia »
CHIMÍR, chimire, s. n. Brâu lat de piele, adesea ornamentat și prevăzut cu buzunare, pe care îl poartă țăranii; șerpar. ◊ Expr. A pune la chimir = a strânge bani; a fi zgârcit. A avea în chimir = a fi bogat. [Var.: (reg.) chimér s. n.] – Din tc. kemer. Vezi definitia »
TRIUMVÍR s.m. Titlu dat în vechea Romă fiecăruia dintre cei trei membri ai unei magistraturi care avea atribuții administrative, politice etc. ♦ Nume dat participanților la cele două triumvirate care au condus Roma în anii 60 și 43 î.e.n. [Pron. tri-um-. / < lat., fr. triumvir]. Vezi definitia »
TRIUMVÍR s. m. fiecare dintre cei trei membri ai unui triumvirat. (< lat., fr. triumvir) Vezi definitia »