Definita cuvantului ținc
ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ținc
mînc (mấncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic. Vezi definitia »
TĂUREÁNC, tăurenci, s. m. (Reg.) Tăuraș. [Pr.: tă-u-] – Taur + suf. -eanc. Vezi definitia »
BANC3 s. n. 1. numele unui joc de cărți. 2. (fam.) glumă ieftină; anecdotă. (< germ. Bank) Vezi definitia »
ANTITÁNC adj.invar. Împotriva tancurilor; anticar. [Cf. fr. antitank]. Vezi definitia »
ORNITORÍNC, ornitorinci, s. m. Animal mamifer semiacvatic din Australia, cu gura în forma ciocului de rață și cu membrane înotătoare între degete, care depune ouă, dar alăptează puii ieșiți din ouă (Ornithorhynchus anatinus). – Din fr. ornithorynque. Vezi definitia »