țolónc s.n. (reg.) 1. ceea ce atârnă. 2. mânz. Vezi definitia »

BĂRBÚNC s. n. 1. (Înv. și reg.) Numele unui dans (ostășesc) care în trecut, se executa cu prilejul recrutării; melodia după care se executa acest dans. 2. (Înv.) Înrolare în armată; recrutare. – Din germ. Werbung. Vezi definitia »

TILÍNC interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopoțel. – Onomatopee. Vezi definitia »

DIPTÁNC s. n. tanc special de balast, amplasat la centrul navelor mari pentru a asigura stabilitatea și asieta acestora. (< engl. deeptank) Vezi definitia »

rânc, rânci, s.m. (reg.) (animal) râncaci; (deprec.) om fără copii, steril. Vezi definitia »