Definita cuvantului țintaură
ȚINTÁURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centáură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țintaură
țăpoșícă s. f., gen.-dat. țăpoșicei, (pl. -) Vezi definitia »
TOROCÁLĂ, torocale, s. f. (Reg.) Amestecătură de mai multe feluri de mâncare, respingătoare la gust și la vedere. Vezi definitia »
DESINÉNȚĂ s.f. Element morfologic care se adaugă în limbile flexionare la tema unui cuvânt pentru a arăta persoanele (la verbe) și cazurile (la substantive, adjective etc.). [Var. dezinență s.f. / cf. fr. désinence, lat. t. desinentia]. Vezi definitia »
PÚSTULĂ s. f. 1. veziculă purulentă pe piele. ♦ ~ malignă = formă de localizare pe piele a antraxului. 2. îngrămădire de spori ori de conidii, provocată de ciupercile parazite pe tulpina sau pe frunzele plantelor. (< fr. pustule, lat. pustula) Vezi definitia »
MEIÓZĂ s. f. diviziune celulară în cursul căreia are loc reducerea numărului de cromozomi. (< fr. méiose) Vezi definitia »