hăitáș, hăitáșe, s.n. (reg.) 1. vânătoare cu oameni mulți (gonaci) și cu câini. 2. banii primiți de pădurari pentru vitele aflate în locuri oprite. 3. zăgaz de apă; hait, baraj. 4. partea aplecată a acoperișului unei case. 5. gonaci, hăitar. Vezi definitia »

miríș s.m. (reg.) ființă care deoache. Vezi definitia »

sorțáș, sorțáși, s.m. (înv. și pop.) 1. persoană care a ieșit la sorți. 2. tânăr care era desemnat prin sorți să presteze serviciul militar; sorțar. Vezi definitia »

MURAHÁȘ, murahași, s. m. (Turcism înv.) Plenipotențiar turc. – Tc. murahhas. Vezi definitia »

SUBCHIRIÁȘ, -Ă s.m. și f. Cel care închiriază (o parte dintr-)un imobil de la alt chiriaș; sublocatar. [Pron. -ri-aș. / < sub- + chiriaș, după fr. sous-locataire]. Vezi definitia »