ÎMPREJURÁȘ, împrejurași, s. m. (Înv.) Persoană care se află (la un moment dat) în preajma, în anturajul cuiva; vecin, megieș. – Din împrejur + suf. -aș. Vezi definitia »

MAZILÁȘ, mazilași, s. m. (Peior.) Diminutiv al lui mazil. – Mazil + suf. -aș. Vezi definitia »

chezáș (chezáși), s. m. – 1. Garant. – 2. Zălog. – 3. Martor, persoană care confirmă, care garantează faptele. – 4. Suport, piedestal. Mag. kezes (Cihac, II, 489; DAR; Gáldi, Dict., 87. Apare cu forma rom. din 1434. – Der. chezășie, s. f. (acțiunea de a garanta; cauțiune; siguranță; în Trans., angajament solemn între logodnici, în prezența preotului și a doi martori); chezășui (var. chezăși, chezășlui), vb. (a garanta, a asigura; a încredința; refl., a se angaja, a se obliga); chezășuitor, s. m. (garant); închezășlui (var. închizeșlui), vb. (a garanta). Vezi definitia »

răvaș, răvașe s. n. 1. mesaj scurt; epistolă, scrisoare. 2. (intl.) consemn. Vezi definitia »

surducáș, surducáșe, s.n. (reg.) suman scurt femeiesc. Vezi definitia »