PRODÍG, -Ă, prodigi, -ge, adj. (Livr.) Risipitor, cheltuitor. – Din fr. prodigue, lat. prodigus. Vezi definitia »

DIG, diguri, s. n. Construcție de piatră, de pământ sau de beton, făcută în lungul unei văi, la marginea unei ape, pe țărmul sau spre largul mării etc., pentru a apăra un loc de inundație, pentru a izola anumite porțiuni de teren, pentru a corecta albia unui curs de apă, a reduce forța valurilor etc. – Din fr. digue. Vezi definitia »

rig, riguri, s.n. (reg.) pietriș pentru drumuri. Vezi definitia »

HARMÍG, harmigi, s.m. (Reg., Crișana) Armăsar. Vezi definitia »

CONTRADÍG s. n. dig provizoriu de consolidare a unui dig principal. (< fr. contre-digue) Vezi definitia »