ÁPRIG, -Ă, aprigi, -ge, adj. 1. (Adesea adverbial) Iute, înfocat, nestăpânit. 2. (Adesea adverbial) Aspru², crunt, nemilos, înverșunat. 3. Lacom, hrăpăreț. Om aprig la câștig. 4. Fig. (Înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) Care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii. – Et. nec. Vezi definitia »

GIG², gíguri, s. n. (Mold.) v. vig. Vezi definitia »

rig, riguri, s.n. (reg.) pietriș pentru drumuri. Vezi definitia »

JIG s. n. (Reg.) Arsuri în gât și în piept. – Comp. sb. žig. Vezi definitia »

cătăríg, cătărígi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) 1. picioroange, catalige. 2. adolescent, flăcăiandru, june, tinerel. Vezi definitia »