treanc, treáncuri, s.n. (reg.) ogrinji; gunoi. Vezi definitia »

blanc, s. invar. (intl.) bani. Vezi definitia »

mînc (mấncuri), s. n. – (Banat) Concavitate formată de talpa piciorului. Lat. mancus „șchiop” (Densusianu, Rom., XXIII, 91; Candrea; Scriban). Manc, adj. (imperfect, defectuos), cuvînt moldovenesc menționat de Scriban și pus în legătură cu mancus de Pușcariu 1080, pare îndoielnic. Vezi definitia »

rânc, rânci, s.m. (reg.) (animal) râncaci; (deprec.) om fără copii, steril. Vezi definitia »

ANTITÁNC adj.invar. Împotriva tancurilor; anticar. [Cf. fr. antitank]. Vezi definitia »