Definita cuvantului țugui
ȚUGÚI, țuguie, s. n. Vârf de deal sau de munte; creștet, pisc; p. gener. vârful ascuțit al unor obiecte; țuguitură, țuțui. – Et. nec.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu țugui
străchinuí, străchínui, vb. IV (înv.) a chinui peste măsură. Vezi definitia »
ȘTUPUÍ, ștupuiesc, vb. IV. Tranz. A ornamenta cu zimți partea superioară a ramei încălțămintei. – Et. nec. Vezi definitia »
CONLOCUÍ, conlocuiésc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A locui împreună cu altcineva; a coabita. – Con1- + locui (după fr. cohabiter). Vezi definitia »
brấnca-úrsului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấncii-úrsului Vezi definitia »
păștuí, păștuiésc, vb. IV (reg.) 1. (refl.) a lua paști, a se împărtăși. 2. a înjura de paști; a paști, a paștealui. Vezi definitia »