TINICHEÁ, tinichele, s. f. 1. Placă sau foaie subțire de tablă de oțel având diverse întrebuințări. ♦ (Depr.) Metal de calitate inferioară. ◊ Expr. A fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) tinichea = a fi (sau a rămâne, a ajunge ori a lăsa pe cineva) lipsit de ori ce bun material. 2. Cutie, vas, recipient făcut din tablă. 3. (Depr.) Decorație, medalie. 4. (Reg.) Scândură subțire (de brad). – Din tc. teneke. Vezi definitia »

TÂLHĂREÁ, tâlhărele, s. f. (Bot.) 1. Plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene, adesea roșietice în exterior, dispuse în capitule (Lactuca sagittata). 2. Susai. 3. Salata-iepurelui. – Tâlhar + suf. -ea. Vezi definitia »

(scrierea corecta este cu diacritic pe s, deci sh). Def. : bagheta de care pictorii isi sprijina mana cand vor sa traga contururi precise sau linii drepte. am intalnit acest cuvant intr-o serie de 7 biografii de pictori impresionisti apartinand unui biograf de marca din lumea scriitorilor francezi, pe nume Henri Perruchot, traduse in romaneste de Irina Fortuneanu. Vezi definitia »

Manea Alexandru Nicolae, supra numit „prostul prostilor” Vezi definitia »

BELTEÁ s. f. v. peltea. Vezi definitia »