GRĂNICERÉSC, -EÁSCĂ, grănicerești, adj. Care aparține grănicerilor, privitor la grăniceri. ◊ Ținut grăniceresc = regiune de graniță a Imperiului Habsburgic, ai cărei locuitori se bucurau de anumite privilegii în schimbul supravegherii și apărării hotarelor. – Grănicer + suf. -esc. Vezi definitia »

NEGUSTORÉSC, -EÁSCĂ, negustorești, adj. 1. Care se referă la negustori, care este alcătuit din negustori, specific negustorilor, de negustor. 2. Care ține de comerț, privitor la comerț; comercial. – Negustor + suf. -esc. Vezi definitia »

BOGASIERÉSC, -EÁSCĂ, bogasierești, adj. (Înv.) De bogasier, caracteristic bogasierului. [Pr.: -si-e-] – Bogasier + suf. -esc. Vezi definitia »

ETRÚSC, -Ă, etrusci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație de origine necunoscută, care trăia în mileniul I a. Cr. În regiunea de azi a Toscanei și care, după ce a exercitat o puternică influență asupra Romei până în sec. I a. Cr., a fost complet romanizată; (și la sg.) persoană din această populație. 2. Adj. Care se referă la etrusci (1), care aparține etruscilor. – Din fr. étrusque. Vezi definitia »

gușteresc, -ească, gușterești adj. parșiv, mârșav. Vezi definitia »