Definita cuvantului ucenicie
UCENICÍE, ucenicii, s. f. Faptul de a lucra ca ucenic; starea, calitatea, ocupația de ucenic; timpul petrecut de cineva ca ucenic. ♦ P. gener. Formare, instruire a cuiva într-un anumit domeniu. – Ucenic + suf. -ie.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ucenicie
PLANOGRAFÍE s. f. procedeu de reproducere tipografică cu forme de tipar din piatră litografică, aluminiu etc.; tipar înalt. (< fr. planographie) Vezi definitia »
AMPELOLOGÍE s.f. Disciplină, tratat care au ca obiect vița de vie. [< fr. ampélologie, cf. gr. ampelos – viță de vie, logos – studiu]. Vezi definitia »
EBULÍȚIE, ebuliții, s. f. (Livr.) Fierbere. – Din fr. ébullition. Vezi definitia »
VOLEMIE, volemii, s.f. 1. volumul de sânge circulant dintr-un corp (incluzând plasma etc.). – Provine din franceză: volémie.
Sursa: grand dictionaire terminologique www.granddictionnaire.com .
Nota: definitiile din dictionare OFICIALE de limba franceza sunt considerate ca acceptate (dupa ce au fost traduse, evident) pentru cuvintele romanesti de origine clar franceza (e.g. terminologia medicala sau auto), mai ales cand nu exista dictionare terminologice la zi pentru subiectele respective. Vezi definitia »
POLIDISPLAZÍE s. f. prezența mai multor malformații la același individ. (< fr. polydysplasie) Vezi definitia »