Definita cuvantului ultimativ
ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ultimativ
FICTÍV, -Ă adj. fără existență reală; imaginar, aparent, ireal. (< fr. fictif) Vezi definitia »
PUNITÍV, -Ă adj. Referitor la pedeapsă; pedepsitor. [< fr. punitif, cf. lat. punire – a pedepsi]. Vezi definitia »
CONSERVATÍV1, -Ă adj. Conservant. ♦ (Fiz.; despre câmpuri de forțe) În care se conservă energia. [< fr. conservatif]. Vezi definitia »
EXTEROCEPTÍV, -Ă adj. (Despre senzații) Care informează asupra lumii din afara corpului. [< fr. extéroceptif]. Vezi definitia »
INFIRMATÍV, -Ă, infirmativi, -e, adj. (Jur.) Care anulează (o sentință). – Din fr. infirmatif. Vezi definitia »