pârciuiálă, pârciuiéli, s.f. (reg.) tunsoare proastă (ca aceea a caprelor); pârciuire. Vezi definitia »

CUTÁNĂ s. f. (geol.) 1. depunere fină de material care umple golurile sau acoperă cu o pojghiță subțire fețele elementelor solului; peliculă. 2. modificare a structurii materialului din sol. (< fr. cutane) Vezi definitia »

toánă (-ne), s. f. – 1. Atac, insultă, criză. – 2. Capriciu, chef, glumă. Ngr. τόνος „putere, forță”, cf. τονίζω „a accentua”. Der. din sb., cr. tonja „furtună” (Cihac, II, 415) sau de la a tuna (Philipide, Principii, 61; Iordan, Dift., 190) nu este probabilă. La origine trebuie să fie termen medical. – Der. tonatic (var. tonos), adj. (capricios, năzuros); tonoasă, s. f. (Trans., zburdălnicie, șotie). Der. neol. ton, s. n., din fr. ton (mr. ton, din ngr.); tonalitate, s. f., din fr. tonalité; tonic, adj., din fr. tonique; atonal, adj., din fr. atonal; intona, vb., din fr. entonner; tonisi, vb. (a compune, a pune pe muzică), din ngr. τονίζω (Tiktin). Vezi definitia »

BIOSFÉRĂ s.f. Înveliș al Pământului în care se defășoară viața. [< fr. biosphère, cf. gr. bios – viață, sphaira – sferă]. Vezi definitia »

HEXACLORÚRĂ s. f. clorură care conține în formulă șase atomi de clor. (< fr. hexachlorure) Vezi definitia »