VĂTRÁȘ, -Ă, vătrași, -e, adj. (Despre țigani; adesea substantivat) De vatră; stabil, statornic. – Din vatră + suf. -aș. Vezi definitia »

CĂPITĂLÁȘ, căpitălașe, s. n. Diminutiv al lui capital¹ (3). – Capital¹ + suf. -aș. Vezi definitia »

paiéș, paiéși, s.m. (reg.) persoană care se ocupă de strânsul paielor în timpul treieratului. Vezi definitia »

rínflaiș s.n. (reg.) rasol. Vezi definitia »

oráș (oráșe), s. n. – Urbe, tîrg, cetate. Mag. város (Miklosich, Slaw. Elem., 134; Cihac, II, 519), cf. sb., cr. varoš, alb. varroš, ngr. βαρόσι. – Der. orășan, s. m. (locuitor al orașului), apare în doc. slavorom. din 1439; orășenesc, adj. (de oraș); orășenește, adv. (ca la oraș); orășancă, s. f. (locuitoare a orașului); orășenime, s. f. (lume de la oraș); orăsnic (var. orăjnic), s. m. (titlu dat odinioară, în sec. XVII, armașului în Mold.), probabil pentru că avea în sarcină poliția urbană. Vezi definitia »