TELUROMÉTRU s.n. Instrument electronic, pentru măsurarea distanțelor între 200 m și 50 km, care folosește unde electromagnetice din domeniul invizibil. [< fr. telluromètre]. Vezi definitia »

CONDUCTOMÉTRU s.n. Dispozitiv pentru determinarea conductivității soluțiilor. [< fr. conductomètre]. Vezi definitia »

ALTITELEMÉTRU, altitelemetre, s. n. Instrument cu care se măsoară altitudinea unui punct inaccesibil. – Fr.altitélémètre. Vezi definitia »

CÍNTRU s. n. partea concavă a unei bolți, a unui arc; cofraj pentru turnarea acestora. (< fr. cintre) Vezi definitia »

SUPRAARBÍTRU s.m. Arbitru care urmează să hotărască într-o chestiune asupra căreia alți arbitri au păreri deosebite; superarbitru. [Pron. -pra-a-. / < supra- + arbitru, după fr. surarbitre]. Vezi definitia »