NISÉTRU, nisetri, s. m. Pește mare, răpitor, cu corpul alungit și îndesat, având pe laturi și pe spate plăci cornoase, cu capul mic și botul scurt, lat și rotunjit, prețuit pentru carnea și pentru icrele lui (negre). (Acipenser güldenstaedti). – Din bg. nesetăr, esetăr. Vezi definitia »

SEMÉSTRU, semestre, s. n. Perioadă de șase luni consecutive; o jumătate de an. ♦ O jumătate din anul școlar (universitar). – Din fr. semestre, lat. semestris. Vezi definitia »

áspru (áspri), s. m. – Veche monedă turcească de argint, care a circulat în țările române, începînd cu sec. XV; valora a douăsprezecea parte dintr-un florin, în sec. XVII, și 1/80 dintr-un leu (adică o lețcaie sau o jumătate de para), la începutul sec. XIX. – Mr. aspru, megl. aspră. Ngr. ἄσπρον, din lat. asper, cf. bg. asprŭ. Cuvîntul sp. figurează deja la Covarrubias. Cf. Ed. Schwyzer, IF, I (1931), p. 1-45. Vezi definitia »

TELETERMOMÉTRU s.n. Termometru cu citire de la distanță. [Cf. fr. téléthermomètre]. Vezi definitia »

SPIDOMÉTRU s. n. aparat de înregistrat viteza; vitezometru; tahometru. (< engl. speedometer) Vezi definitia »