AMNÁR, amnare, s. n. 1. Bucată de oțel cu care se scot, prin lovire, scântei din cremene; se întrebuințează la aprinderea focului și la ascuțit. 2. (Reg.) Fiecare dintre stâlpii de lemn care se pun la colțurile unei construcții țărănești, pentru a sprijini acoperișul. 3. (Reg.) Mâner de lemn cu ajutorul căruia se învârtește și se fixează sulul la războiul de țesut. 4. (Reg.) Dispozitiv cu ajutorul căruia se ridică sau se coboară fierul lat al plugului. [Var.: (reg.) amânár s. n.] – Din a³ + mânar[e] (< lat. manuale). Vezi definitia »

EXCEDENTÁR, -Ă adj. care are un excedent. (< fr. excédentaire) Vezi definitia »

BENEFICIÁR, -Ă, beneficiari, -e, s. m. și f. Persoană, colectivitate sau instituție care are folos din ceva; destinatar al unor bunuri materiale sau al unor servicii. [Pr.: -ci-ar] – Din fr. bénéficiaire, lat. beneficiarius. Vezi definitia »

drugár, drugári, s.m. (înv.) lucrător care tipărește foile. Vezi definitia »

SOMPTUÁR, -Ă, somptuari, -e, adj. Referitor la cheltuieli. ◊ Legi somptuare = legi care, în vechea Romă, interziceau cheltuielile exagerate, în special pentru lux și risipă. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. somptuaire. Vezi definitia »