ÎNCÂINÍT, -Ă, încâiniți, -te, adj. (Rar) Rău, câinos. ♦ Încăpățânat. – V. încâina. Vezi definitia »

ubicuitate sf [At: SĂM. I, 138 / P: ~cu-i~ / V: ~cvi~, (înv) ~ichit~ / E: fr ubiquité] (Liv) 1 Atribut al lui Dumnezeu, prezent pretudindeni în același timp. 2 Însușire de a putea fi prezent pretudindeni (sau în mai multe locuri) în același timp. 3 (Rar) Universalitate (7). Vezi definitia »

TÂRNÂÍT adj. v. TÂRNÂI. [DLRM] Vezi definitia »

ALBÍT², -Ă, albiți, -te, adj. 1. (Despre părul oamenilor, p. ext. despre oameni) Cărunt. 2. Fig. Strălucitor. – V. albi. Vezi definitia »

nemomít, -ă, adj. (înv.) care nu poate fi amăgit, ispitit, înșelat. Vezi definitia »