bibíc (bibíci), s. m. – Iubit. Var. (înv.) bibi. Fr. bibi. Cuvînt fam., ca și der. bibică, s. f. (iubită). Vezi definitia »

HISTOCHÍMIC, -Ă adj. Referitor la histochimie. [< fr. histochimique]. Vezi definitia »

ANTITÓXIC, -Ă, antitoxici, -ce, adj., s. n. (Substanță) care distruge otrăvurile, care anihilează efectele lor. – Din fr. antitoxique. Vezi definitia »

NEOTECTÓNIC, -Ă I. adj. referitor la neotectonică. II. s. f. totalitatea mișcărilor tectonice recente. ◊ parte a geologiei care studiază mișcările de formare a scoarței tereste de la sfârșitul terțiarului și până în prezent. (< germ. neotektonisch, /II/ Neotektonik) Vezi definitia »

DOLOMÍTIC, -Ă adj. (despre roci) care conține dolomit. (< fr. dolomitique) Vezi definitia »