EXCLUSIVÍSM s. n. 1. refuz categoric de a ține seama de părerile sau ideile altora. 2. caracterul, însușirea a ceea ce este exclusiv. (< fr. exclusivisme) Vezi definitia »

HENOTEÍSM s. n. Formă primitivă de religie, care face trecerea de la politeism la monoteism, în care una din divinitățile adorate devine principalul obiect de cult. – Din germ. Henotheismus, fr. hénothéisme. Vezi definitia »

absintísm s. n. intoxicație cu absint. (< fr. absinthisme) Vezi definitia »

ENDOMORFÍSM s. n. Totalitatea schimbărilor suferite de rocile eruptive la contactul cu alte roci și prin asimilarea acestora. – Din fr. endomorphisme. Vezi definitia »

PUMNÍSM s. n. ciunism. (< /Aron/ Pumn/ul/ + -ism) Vezi definitia »