fel (féluri), s. n. – 1. Clasă, tip, gen, specie. – 2. (Înv., rar) Stirpe. – 3. Soi, teapă. – 4. Obicei, stil. – 5. Purtări, mod de a fi. – 6. Capriciu, chef. 7. Fel de mîncare. – De fel, în nici un caz. Mag. -féle „asemănător”, fel „parte”, cu sensul de „soi, fel” în mai multe compuneri, cf. minden féle „de orice fel” (Cihac, II, 498; Scriban; DAR), cf. sb., slov. fela „clasă”, bg. Trans. feli (Miklosich, Bulg., 121), Giuglea, Dacor., II, 637, respinge această der., care pare evidentă și propune, prin intermediul alb. fjaljë, lat. fabella „istorioară”, cf. it. favella. Der. fălie, s. f. (Trans., înrudire), poate prin intermediul sb. (DAR); feliușag, s. n. (Mold., soi, teapă); feluri, vb. (înv., a varia); felurit, adj. (variat); felurime, s. f. (varietate, diversitate). Din același cuvînt mag. provine fele, s. f. (măsură de capacitate, folosită în Trans., în valoare de trei sferturi de litru). Vezi definitia »

FĂGEȚÉL s. n. (Pop.) Diminutiv al lui făget. – Făget + suf. -el. Vezi definitia »

PANÉL² s.n. Ornament heraldic reprezentând formații de frunze de plop, dispuse cu vârful în sus. [< fr. panelle]. Vezi definitia »

vânticél s. n., pl. vânticéle Vezi definitia »

POLOBOCÉL, polobocele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui poloboc (1); butoiaș. [Var.: bolobocél s. n.] – Poloboc + suf. -el. Vezi definitia »