Definita cuvantului urgență
URGÉNȚĂ, urgențe, s. f. Însușirea, caracterul a ceea ce este urgent; situație care necesită o rezolvare urgentă; necesitate de a rezolva imediat o problemă. ◊ Loc. adv. De urgență = imediat, numaidecât, repede, fără întârziere. – Din fr. urgence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urgență
esplanadă s.f. 1. Spațiu întins, în fața unei clădiri sau a unui ansamblu arhitectural 2. Stradă largă avînd în mijloc alei bogat plantate (fr. esplanade) Vezi definitia »
-PARÉZĂ2 elem. „paralizie”. (< fr. -parèse, cf. gr. paresis, slăbire) Vezi definitia »
CONSÓLĂ s. f. 1. mobilă în formă de policioară sau de măsuță sprijinită de perete, pe care se așază vase, statuete etc. 2. element de construcție, liber la unul dintre capete, care iese în afara punctului său de reazem sau de încastrare pentru a susține un balcon, o cornișă etc. 3. dispozitiv metalic care permite prinderea unui aparat de iluminat de tija unui stativ. 4. (inform.) terminal al unui ordinator destinat dialogului om-mașină. (<fr. console)
Vezi definitia »
ȘTIRBITÚRĂ, știrbituri, s. f. 1. Loc gol lăsat de căderea unuia sau a mai multor dinți; știrbenie. 2. Loc unde marginea unui obiect este ruptă, ciocnită; p. ext. ruptură, gaură. 3. Fig. Diminuare a valorii, a însemnătății etc. (cuiva sau a ceva); încălcare, nesocotire (a unei legi, a unui drept etc.). – Știrbi + suf. -tură. Vezi definitia »
TROÁHNĂ, troahne, s. f. (Pop.) Guturai, răceală, gripă. – Et. nec. Vezi definitia »