DESPĂRȚÍRE, despărțiri, s. f. Faptul de a (se) despărți. 1. Separare; momentul când cineva se desparte de altcineva sau de ceva; timpul cât cineva stă despărțit; despărțit¹. 2. Divorț. 3. Diviziune, împărțire, segmentare. ♦ (Concr.) Despărțitură. ♦ (Înv.) Circumscripție (polițienească sau administrativă); p. ext. localul unde erau instalate birourile unei circumscripții. – V. despărți. Vezi definitia »

pripíre, pripíri, s.f. (pop.) 1. grabă, pripă, zor. 2. încălzire. 3. ardere, dogorire. 4. (despre holde) coacere timpurie. Vezi definitia »

trecere la fapte Vezi definitia »

ATÁRE adj. invar. Astfel de..., asemenea. O atare problemă. ◊ Loc. adj. Ca atare = deci, în consecință. – Lat. eccum-talem. Vezi definitia »

COBALTÁRE s.f. Acțiunea de a cobalta. [< cobalta, după fr. cobaltage]. Vezi definitia »