JUXTAPÚNERE, juxtapuneri, s. f. Acțiunea de a juxtapune și rezultatul ei; alăturare, juxtapoziție. ◊ (Gram.) Mijloc de exprimare a raporturilor sintactice de coordonare sau de subordonare dintre elementele alcătuitoare ale unei propoziții sau fraze, care constă în simpla lor alăturare, fără ajutorul vreunui cuvânt de legătură; parataxă. – V. juxtapune. Vezi definitia »

REGULÁRE s.f. Acțiunea de a regula; punere în ordine, aranjare. [< regula]. Vezi definitia »

IGNORÁRE s.f. Faptul de a ignora. [< ignora]. Vezi definitia »

RĂPOSÁRE s. f. (Rar) Faptul de a răposa; moarte. – V. răposa. Vezi definitia »

încinsătoáre s.f. (înv.) cingătoare. Vezi definitia »