Definita cuvantului urma
URMÁ, urmez, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A merge în urma cuiva; p. ext. a pleca împreună cu cineva, a însoți. ♦ Tranz. A fi alături de cineva (într-o acțiune). 2. Tranz. A merge înainte pe un anumit traseu, pe drumul apucat. ♦ Tranz. și intranz. A respecta o anumită indicație primită, a se conduce după..., a proceda conform cu...; a se conforma. 3. Tranz. și intranz. A frecventa o formă de învățământ. 4. Tranz. și intranz. A veni, în timp, după cineva sau ceva (luându-i locul); a succeda. ♦ Intranz. A succeda cuiva într-un post, într-o demnitate; a înlocui pe cineva. ♦ Intranz. A-și avea locul după cineva sau ceva într-o ierarhie. 5. Tranz. și intranz. A duce mai departe un lucru început; a continua. ♦ Spec. A continua vorba începută, textul început; a spune sau a scrie mai departe. 6. Intranz. A avea loc, a se produce, a se îndeplini (după...). ♦ A rezulta, a însemna. 7. Tranz. (Cu valoare de semiauxiliar) A trebui, a fi nevoie. – Din urmă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu urma
Refórma (mișcare religioasă) s. propriu f., g.-d. Refórmei Vezi definitia »
TEHNIRÁMA s.f. (Cinem.) Procedeu de filmare și proiecție pentru ecran panoramic, la care negativul se filmează prin procedeul vista-vision, combinat cu anamorfozarea imaginii, iar copiile se realizează prin procedeul tehnicolor. [Cf. fr. téchnirama]. Vezi definitia »
RECLAMÁ vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ♦ A necesita, a impune. 2. A pârî, a denunța, a face o reclamație contra cuiva. [P.i. reclám. / < fr. réclamer, cf. lat. reclamare]. Vezi definitia »
Bráhma2 (zeu) s. propriu m. Vezi definitia »
-RÁMA2 elem. -orama. Vezi definitia »