forma de afirmare publica a convingerilor personale sau de grup in legatura cu un anumit eveniment de interes major Vezi definitia »

CLAMÁ vb. intr. a chema cu voce tare, a striga. (< fr. clamer) Vezi definitia »

SCÂRMÁ, scârm, vb. I. Refl. (Rar) A scotoci; a căuta. Vezi definitia »

REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer. Vezi definitia »

ZBUCIUMÁ, zbúcium, vb. I. ~ (din smâc, prin intermediul evoluției: smăcina > *sbăcina > *sbucina și încrucișare formală evidentă cu bucium¹ [; sau din lat. bucināre; sau din bucium¹, fără a-i putea însă explica semantismul] – din rom. provine ngr. μπουτσμω̃) Vezi definitia »