AUREOMICÍNĂ s. f. substanță cristalină, galbenă-aurie, folosită ca antibiotic; biomicină. (< fr. auréomycine) Vezi definitia »

nesprávă s.f. (înv.) pornire spre ceartă. Vezi definitia »

gustărícă s. f., pl. gustărele Vezi definitia »

dulámă (duláme), s. f. – 1. Haină veche purtată de boieri și apoi de burghezie. – 2. (Olt.) Haină lungă de postav alb. – Mr. dulumă, megl. dulmă. Tc. dolama (Șeineanu, II, 163; Lokotsch 530), cf. ngr. ντουλαμᾶς, bg., sb. dolama, mag. dolmány, pol., rus. dolman. Din aceste ultime cuvinte provine dubletul dolman, s. n., cf. fr. dolman, sp. dormán. Vezi definitia »

TANATOCENÓZĂ s.f. (Geol.) Ansamblu de organisme moarte sau de fosile. [Cf. fr. thanatocénose]. Vezi definitia »