mítră (mítre), s. f. – Tocă purtată de prelați. – Mr. mitră. Gr. μίτρα, parțial prin intermediul sl. mitra (Murnu 38; Tiktin; Conev 108). – Der. mitrofar, adj. (cu mitră), din mgr. μιτρόφορος (Gáldi 211). Vezi definitia »

gâlgâială, gâlgâieli s. f. consum de băuturi alcoolice; beție. Vezi definitia »

ZĂPÁDĂ, zăpezi, s. f. 1. Precipitație atmosferică solidă, sub formă de fulgi albi, alcătuiți din cristale de apă înghețată; strat provenit din aglomerarea acestor fulgi, când temperatura solului este sub 0° C; omăt, nea, ninsoare. 2. (Chim.; în sintagma) Zăpadă carbonică = bioxid de carbon în stare solidă. – Cf. sl. zapadati „a cădea”. Vezi definitia »

FLOCOȘÍCĂ, flocoșele, s. f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, acoperită cu peri moi, cu frunze lungi, cu flori alburii sau roșietice (Holcus lanatus). 2. (La pl.) Plantă erbacee din familia compozeelor, cu frunze lanceolate și flori alb-gălbui (Filago arvensis). 3. (La pl.) Plantă erbacee cu frunzele și tulpina păroase și flori mari roșii-purpurii (Lychius coronaria). – Flocoasă + suf. -ică. Vezi definitia »

TETRACICLÍNĂ s. f. antibiotic din aureomicină prin eliminarea unui atom de clor. (< fr. tétracycline) Vezi definitia »