CONCLÚZIE s.f. 1. Gândire, judecată care rezultă dintr-un șir de constatări sau de argumente; încheiere. ♦ Ultima parte a unei expuneri. ◊ A trage concluzii = a rezuma ideile emise de participanții la o dezbatere arătând consecințele care se impun în urma celor discutate. 2. Judecată finală a unui silogism. ♦ Judecată care confirmă datele unei teoreme pe baza demonstrației. 3. (La pl.) Încheiere a unei chestiuni, făcută de o autoritate judiciară sau ministerială; aviz, propunere. ◊ A pune concluzii = a formula pe scurt acuzarea (sau apărarea) într-un proces. [Gen. -iei, var. concluziune s.f. / cf. lat. conclusio, fr. conclusion, it. conclusione]. Vezi definitia »

PNEUMORAGÍE, pneumoragii, s. f. Hemoragie pulmonară care survine în diferite boli de inimă. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumorragie. Vezi definitia »

FAZANERÍE s. f. crescătorie de fazani. (< germ. Fazanerie) Vezi definitia »

AUTOOBSERVÁȚIE s.f. Autoobservare. [Pron. a-u-to-ob-. / et. incertă]. Vezi definitia »

ACATAGRAFÍE, acatagrafii, s. f. Dispunere greșită a cuvintelor în scris. – Din fr. acatagraphie. Vezi definitia »