EBULIOMETRÍE s.f. Metodă fizico-chimică de determinare a greutății moleculare prin măsurarea temperaturilor de fierbere; ebulioscopie. [Pron. -li-o-, gen. -iei. / < fr. ébulliométrie]. Vezi definitia »

pristeríe, pristeríi, s.f. (reg.) împărtășanie. Vezi definitia »

ECOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază raporturile dintre organisme și mediul în care se dezvoltă și trăiesc. ◊ (În sociologie) Ecologie umană = studiul relațiilor dintre fenomenele sociale și spațiile în care sunt cuprinse. [Gen. -iei. / < fr. écologie, cf. gr. oikos – casă, logos – știintă]. Vezi definitia »

EXOTIROPEXÍE s. f. operație chirurgicală în scopul extirpării tiroidei. (< fr. exothyropexie) Vezi definitia »

LOCOMÓȚIE s. f. mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. (< fr. locomotion) Vezi definitia »