pălămár (pălămári), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser). Vezi definitia »

ARBITRÁR, -Ă adj. 1. (Făcut) la întâmplare. 2. (Făcut) după bunul plac; samavolnic. [< fr. arbitraire, cf. lat. arbitrarius]. Vezi definitia »

LATIFUNDIÁR, -Ă s.m. și f. Proprietar al unui latifundiu. ♦ Mare moșier; mare bogătaș. [Pron. -di-ar. / et. incertă]. Vezi definitia »

aminozahár s. n., pl. aminozaháruri Vezi definitia »

căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre). Vezi definitia »