NITRÁȚIE s. f. nitrare. (< fr. nitration) Vezi definitia »

HEMIATROFÍE s.f. (Med.) Atrofie limitată la o jumătate a corpului sau a unui organ. [Pron. -mi-a-, gen. -iei. / < fr. hémiatrophie, cf. gr. hemi – jumătate, a – fără, trophe – hrană]. Vezi definitia »

HALOCROMÍE s. f. (Chim.) Fenomen de colorare a unor compuși organici când se transformă în săruri. – Din fr. halochromie. Vezi definitia »

EXORTÁȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio) Vezi definitia »

SEISMOLOGÍE s.f. Ramură a geofizicii care studiază cutremurele de pământ. [Pron. se-is-, gen. -iei. / < fr. séismologie, cf. gr. seismos – cutremur, logos – studiu]. Vezi definitia »