EMÓȚIE s. f. reacție afectivă puternică și uneori neașteptată, care oglindește atitudinea cuiva față de lumea înconjurătoare. ◊ ~ estetică = moment al vieții psihice exprimând experiența contemplației obiectului estetic. (< fr. émotion, it. emozione) Vezi definitia »

TONOTAXÍE s. f. sensibilitate a organismelor vegetale sau animale la vibrațiile osmotice, cu reacție la schimbarea mediului înconjurător, tonotropism. (< fr. tonotaxie) Vezi definitia »

BRADIFAZÍE s. f. lentoare în pronunțarea cuvintelor. (< fr. bradyphasie) Vezi definitia »

HIPOMETRÍE s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu clasificarea cailor după anumite măsurători. – Din fr. hippométrie. Vezi definitia »

ATARAXÍE s.f. 1. (În filozofia antică greacă) Stare de liniște sufletească, liberă de griji și temeri. 2. (Med.) Stare patologică de pasivitate a unui organ, a unei funcții etc. [< fr. ataraxie, cf. gr. a – fără, taraxis – tulburare]. Vezi definitia »