AVÚT², -Ă, avuți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care dispune de o stare materială bună; bogat. – V. avea. Vezi definitia »

TRIBÚT, tributuri, s. n. Obligație (în bani sau în bunuri) pe care o impunea o putere cuceritoare unui popor învins și care se plătea la date fixe; bir (2). ◊ Expr. A-și da (sau a-și aduce) tributul = a contribui la ceva. – Din fr. tribut, lat. tributum. Vezi definitia »

A FI BĂTUT a intra în fabrică, a încasa o bătaie / mardeală / papară, a o lua în barbă / la bâză / la freză, a o lua la moacă / la ochi, a o lua pe coajă, a o lua peste bot, a mânca bătaie, a mânca papară. Vezi definitia »

ȚINÚT, -Ă, ținuți, -te, adj. v. ȚINE. – [DEX '98] Vezi definitia »

BĂTÚT¹ s. n. Batere – V. bate. Vezi definitia »