OFENSATÓR, -OÁRE adj. care ofensează; insultător, jignitor. (< ofensa + -tor) Vezi definitia »

DEZERTÓR, dezertori, s. m. Militar care dezertează. – Din fr. déserteur. Vezi definitia »

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor. Vezi definitia »

PESCADÓR s. n. navă pentru pescuitul marin în larg, cu instalații de depozitare, congelare (și preparare) a peștelui. (< sp. pescador) Vezi definitia »