Definita cuvantului vânătoare
VÂNĂTOÁRE, vânători, s. f. Acțiunea de a vâna și rezultatul ei; vânat(1). ♦ Fig. Urmărire (polițienească) a unui om, pentru prinderea lui. – Lat. venatoria.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vânătoare
PROTOZOÁRE s.n. pl. Încrengătură de animale microscopice unicelulare, cu o structură anatomică foarte simplă, care trăiesc în grupuri numeroase; (la sg.) animal din această încrengătură. [Sg. protozoar, pron. -zo-a-. / < fr. protozoaires, cf. gr. protos – primul, zoon – animal]. Vezi definitia »
PUPINIZÁRE s. f. montarea de bobine în serie într-un circuit de telecomunicații pentru îmbunătățirea transmisiei. (după fr. pupinisation) Vezi definitia »
MEȘTEȘUGÍRE, meșteșugiri, s. f. 1. (Rar; mai ales fam.) Acțiunea de a meșteșugi și rezultatul ei. ♦ Talent, pricepere, îndemânare. ♦ Uneltire, șiretlic, vicleșug. 2. (Înv. și pop.; concr.) Meșteșug (II 2). – V. meșteșugi. Vezi definitia »
SUPRAPOPULÁRE s.f. Faptul de a se suprapopula. [< suprapopula]. Vezi definitia »
bou-de-máre (pește) s. m., art. bóul-de-máre; pl. boi-de-máre, art. bóii-de-máre Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z