Definita cuvantului vocativ
VOCATÍV, vocative, s. n. (Gram.) Caz al declinării care exprimă o chemare sau o invocare adresată cuiva. – Din fr. vocatif, lat. vocativus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu vocativ
RESTAURATÍV, -Ă adj. referitor, pentru restaurare. (< germ. restaurativ) Vezi definitia »
SOCIOAFECTÍV, -Ă adj. referitor la latura motivațional-afectivă a relațiilor interpersonale și sociale. (< socio- + afectiv) Vezi definitia »
PURGATÍV, -Ă adj., s. m. (medicament) care provoacă purgație prin stimularea peristaltismului; laxativ. (< fr. purgatif, lat. purgativus) Vezi definitia »
ITERATÍV, -Ă adj. 1. făcut, repetat de mai multe ori. 2. (despre verbe) care exprimă o acțiune repetată; frecventativ. 3. (mat.) recurent, ciclic. (< fr. itératif, lat. iterativus) Vezi definitia »
ATRIBUTÍV, -Ă, atributivi, -e, adj. Care are funcție de atribut. – Fr. attributif. Vezi definitia »