învegheá vb. I refl. (reg.) a băga de seamă, a lua aminte, a se păzi, a se învăța minte, a se cuminți. Vezi definitia »

prigineá, priginéle, s.f. (reg.) crâsnic (pentru pescuit). Vezi definitia »

RĂMÂNEÁ vb. II v. rămâne. Vezi definitia »

Scoaterea ? îndepărtarea par ială sau totală a unui organ sau esut. Vezi definitia »

BELEÁ, belele, s. f. (Fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ◊ Expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Ființă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Vezi definitia »