PROTÁZĂ, protaze, s. f. 1. Partea întâi a unei perioade condiționale, care cuprinde grupa propozițiilor secundare și care îndreaptă atenția cititorului asupra consecințelor care se enunță în apodoză. 2. Partea de la început a unei drame antice, care cuprindea expunerea subiectului. – Din fr. protase. Cf. lat. protasis. Vezi definitia »

mesálă, mesále, s.f. (reg.) 1. față de masă; cearșaf. 2. bucată de pânză brodată cu aur și perle, purtată pe cap. Vezi definitia »

ASTENOSFÉRĂ (‹ fr. {i}) s. f. Parte constituentă a a Terrei, situată sub litosferă între adîncimile 70-150 km și 600-700 km, cu vîscozitate relativ scăzută deoarece materia există într-un stadiu de fuziune parțială. A. este caracterizată de scăderea accentuată a vitezei undelor seismice (7,6 km/s-4 km/s). Vezi definitia »

plátcă (plắtci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261). Vezi definitia »

DREZÍNĂ s. f. vehicul (deschis) pentru transporturi ușoare pe o linie ferată. (< fr. draisine) Vezi definitia »