Definita cuvantului platcă
plátcă (plắtci), s. f. – Partea de sus a unei cămăși. Sl. platŭ „bucată de pînză”, dim., cf. rus. platka, pol. platek, sb., cr. platha (Cihac, II, 261).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu platcă
ÎMBÂCSEÁLĂ, îmbâcseli, s. f. Starea a ceea ce este îmbâcsit. – Îmbâcsi + suf. -eală. Vezi definitia »
bufă, bufe s. f. 1. amantă, iubită. 2. prostituată. Vezi definitia »
BRETEA ROMÂNĂ, com. în jud. Hunedoara, pe Strei; 3.448 loc. (1991). Vezi definitia »
HEMATOSALPINGÍTĂ s. f. hematom al trompei uterine. (< fr. hématosalpingite) Vezi definitia »
MACARONÁDĂ s. f. poezie în stil macaronic. (după it. maccheronata) Vezi definitia »