ECLÍSĂ, eclise, s. f. 1. Piesă plată de metal, de lemn etc. cu care se acoperă rostul dintre două piese. 2. (La pl.) Pereții laterali ai unui instrument cu coarde. – Din fr. éclisse. Vezi definitia »

LAVALIÉRĂ s. f. 1. cravată înnodată ca o fundă, cu capetele lăsate în jos. 2. microfon de formă alungită care se atașează la rever sau într-un buzunar de la piept celor care participă la emisiuni organizate de televiziune. (< fr. lavallière) Vezi definitia »

-XÍLĂ elem. v. xilo-. Vezi definitia »

ȘTAFÉTĂ s.f. Probă sportivă pe echipe (la atletism, natație etc.), care se desfășoară pe distanțe împărțite pe etape, fiecare distanță fiind străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect convențional. ♦ Obiectul însuși. [< rus. estafeta, germ. Stafette, cf. it. staffetta]. Vezi definitia »

mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere. Vezi definitia »