Definita cuvantului mărcătură
mărcătúră, mărcătúri, s.f. (reg.) loc în pădure însemnat pentru tăiere.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu mărcătură
sfătuínță, sfătuínțe, s.f. (înv.) gândire. Vezi definitia »
ORTOBIÓZĂ s.f. (Liv.) Mod de a duce o viață înțeleaptă, potrivită. [Pron. -bi-o-. / < fr. orthobiose, cf. gr. orthos – drept, bios – viață]. Vezi definitia »
pleánă s.f. 1. (înv. și reg.) sfărâmătură, spărtură, așchie desprinsă dintr-un corp turnat din fier; șpan. 2. (reg.) piesă sau obiect asemănător cu o pană; pană. 3. (reg.) flegmă. 4. (reg.) defect. 5. (reg.) boală internă. Vezi definitia »
GINÉSTRĂ s. f. mic arbust din familia leguminoaselor, cu frunze lanceolate și flori galbene. (< it. ginestra) Vezi definitia »
copceánă, copcéne, s.f. (reg.) ulcică pentru băut apă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z