Definita cuvantului zăcătură
ZĂCĂTÚRĂ, zăcături, s. f. (Reg.) Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zăcătură
HIPOCICLOÍDĂ s. f. curbă descrisă de un punct de pe un cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix. (< fr. hypocycloïde) Vezi definitia »
HIDATÍDĂ s. f. (Biol.) Formă larvară a teniei echinococ. – Din fr. hydatide. Vezi definitia »
MAGNILOCVÉNȚĂ s.f. (Liv.) Calitate a celui ce este magnilocvent. [Cf. it. magniloquenza]. Vezi definitia »
bóșcă (boșci), s. f. – Butoi, bute. Mag. bocska (DAR), care provine din sl. bŭčiva, bŭčika (Miklosich, Lexicon, 50). Din sl., după Miklosich, Slaw. Elem., 16. Vezi definitia »
nesuferínță s.f. (înv.) 1. faptul de a nu putea suferi pe cineva sau ceva; lipsă de simpatie, de toleranță; aversiune. 2. nerăbdare. Vezi definitia »