Definita cuvantului zăcut
ZĂCÚT2, -Ă, zăcuți, -te, adj. 1. Care a stat mult într-un loc; (despre apă) stătut, clocit. ♦ Putred. 2. (Rar) care a fost bolnav (greu); care are cicatrice, urme de vărsat. Zăcută de vărsat. – V. zăcea.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu zăcut
NESATISFĂCÚT, -Ă, nesatisfăcuți, -te, adj. Care nu este satisfăcut; nemulțumit. – Ne- + satisfăcut. Vezi definitia »
OCEANONAÚT s. m. navigator care explorează străfundurile oceanelor. (după engl. oceanaute, fr. océanaute) Vezi definitia »
NEDESFĂCÚT adj. v. ZĂCEA (5). A sta, a fi, a se afla (într-o stare oarecare) de multă vreme, a fi lăsat în părăsire. Plicurile nedesfăcute zăceau teanc. [DEX '98] Vezi definitia »
but (búturi), s. n. – Coapsă. – Var. butur. Mr. bute, megl. buti. Tc. but (Șeineanu, II, 64; Ronzevalle 51), cf. ngr. μπούτ(ι), alb., bg. but (Meyer 55). DAR admite acest etimon; totuși Pușcariu, Lr., 105, se gîndește la mag. bu, acuzativ bút; această ultimă ipoteză nu este posibilă, datorită prezenței cuvîntului în dialecte. Vezi definitia »
PALEOASTRONAÚT s. m. ființă despre care documente străvechi atestă că ar fi călătorit cu vehicule de tip astronavă. (< paleo- + astronaut) Vezi definitia »